Prostia omeneasca pur si simplu, dar nu numai... » ADAUGA SI TU !
Jegul, o placere Romanii nu folosesc din principiu detergent, sapun, pasta de dinti, chestii de-astea. Ei sint mindri de jegul lor si il etaleaza cu placere in
orice imprejurare.
Ginditi-va la oamenii pe care i-ati auzit ca nu se spala de dimineata sa nu raceasca (si in plus ce, s-au murdarit in somn ?!), seara nu ca oricum se culca, pe cap nu ca e frig afara si ii dor urechile, hainele nu ca oricum se murdaresc la loc etc.
Nu stiti cum se spune ? "Ce, ciobanii aia in munti au sapun sau pasta de dinti ? Si uite ce sanatosi sint !". E drept, uita sa precizeze ca duhnesc ingrozitor.
Daca aveti de comentat suiti-va intr-un autobuz pret de citeva statii. Daca pute prea tare incercati sa deschideti geamul. Luptati-va cu babele care
iubesc mirosurile pestilentiale si nu vor sa deschida geamul ca le e frig, de parca au iesit sa se dea cu autobuzul ca sa se incalzeasca (apropos, a mai remarcat cineva ca, prin definitie, orice batrin din autobuz vine de la spital sau merge la spital ?). Adaugat de Anugerah (22 ani) - Iasi - 31.03.2004
Manele la Paris! Muzica etno, lansata cu succes in urma cu citiva ani de Kusturica, face furori in Occident, vest-europenii preluind cu entuziasm si la gramada tot ceea ce ei cred ca este o expresie a traditiilor adevarate conservate in Balcani. Insa nu intotdeauna ceea ce suna a etno este neaparat asa. Spre exemplu, o scena de-a dreptul ilara a putut fi vizionata acum citeva zile pe canalul Fashion TV, care a difuzat o parada a modei de la Paris ilustrata cu o melodie in cel mai pur stil manelistic, interpretata de trupa romaneasca Fantastik. Usor prelucrata fata de varianta initiala, compilatia “Carolina - Meneaito”, preluata dupa doua hituri occidentale, a fost considerata cea mai buna ilustratie muzicala pentru defilarea unor modele filiforme, invesmintate in rochii vaporoase. Daca linia melodica mai putea fi trecuta cu vederea, versuri de genul “Ia mai stai un pic/ Saruta-ma-n buric” se potriveau ca nuca in perete cu figurile inocente afisate de fotomodele. Tocurile fine si materialele de calitate saltau nervos pe ritmurile orientale ale romanilor, care indemnau: “Hai, vino-ncoa/ Da-ti jos fusta... Urca-te pa mine/ Saruta-ma mai bine... Da-i motoare verticale/ D-alea supranaturale...”. Spre finalul paradei de moda, situatia a degenerat vazind cu ochii, pe masura ce se auzeau versurile: “Fai, nehalito, fai, singerito, fai, haladito, fai, nesimtito...”, bineinteles, fara ca fotomodelele sa protesteze.
Cititorii in gunoaiele VIP-urilor "Bogatia" gunoaielor de VIP
Se poate citi si in gunoi, nu numai in stele, in carti sau in cafea. Dupa ani sau zeci de ani de experienta in domeniu, gunoierii stiu ce fel de oameni stau in casele de unde desarta tomberoanele, dupa continutul acestora. Lumea buna a capitalei, de pilda, are tomberoanele usoare, pline de cutii de bomboane fine, bauturi fine - in special whisky Johnny Walker. Lumea saraca are tomberoane foarte grele, pline cu coji de cartofi. Pensionarii sunt cei mai "eleganti", fac cel mai putin gunoi. De regula, o punga de persoana pe saptamana, aproape ca nu consuma nimic. Plecam la ora 6.00 direct pe str. Brezoianu. "Unde va uitati, la asta? Aici sta ministrul educatiei, saracu', saptamana trecuta i s-a spart casa. Cum de unde stiu, pai noi stim tot!". Vasile Herbai are 28 de ani si lucreaza pe masina de gunoi menajer de 10 ani. E pe "Canton 1", indicativul masinii, impreuna cu veteranul Vasile Costel, sofer pe gunoiera de 18 ani si cu Aurel Paraschiv, cu o vechime de 8 ani. "Da, saracu' ministru, a fost o gramada de politie, da nu cred ca au prins pe cineva". "Cantonul 1" este una din gunoierele care se ocupa de centrul Bucurestiului. Brezoianu, Berthelot, Amzei, Berzei, Jules Michelet si alte cateva strazi. S-ar spune ca e zona cu "lume buna". Gunoierii sunt insa de alta parere, si o demonstreaza. "in blocul asta (sipotul Izvoarelor, colt cu Brezoianu, n.r.) stau vedete, Horia Moculescu si alti cativa, care au probleme cu femeile care le matura scara. Nu le-au platit de un timp si ele au facut scandal", explica Herbai. Tot pe Brezoianu, dar mai jos, colt cu bulevardul Elisabeta, baietii ridica gunoiul de la Biblioteca Pedagogica si de la o casa particulara in care, asa cum spune Aurel Paraschiv, stau pensionari, pentru ca nu au gunoi, au doar doua pungulite. "Ce or fi mancand oamenii astia?". La imobilul urmator este biroul unui parlamentar UDMR. in curte nu exista tomberoane, e cam un metru cub de gunoi in- tr-un fel de cotet din metal, peste care e pus un sac plin pe jumatate cu hartii. Paraschiv ridica doar sacul din plastic, restul ramane pe loc. "Noi nu strangem gunoiul din curte, noi golim tomberoane. si uite cine e - incepe sa citeasca - P, A, T, A, K, Y. Se spune ca ungurii sunt gospodari, uitati-va si dumneavoastra... si e parlamentar!". Tot pe Brezoianu, in- tr-un bloc in care avea apartament si fostul fotbalist stelist Mihail Majearu. Din sase europubele cate sunt in hol doar una e pe trei sferturi plina. "Vedeti cat sunt de saraci?". "Oamenii sun fel de fel - spune "veteranul" Vasile Costel. Uite, pe strada Jules Michelet ne intalnim mereu cu ambasadorul Marii Britanii. Strada e stramta si il mai blocam cu gunoiera. Omul nu se supara, coboara din masina si merge pe jos pana la ambasada. Lasa soferul sa ne astepte si sa duca apoi masina la locul ei. Ei bine, cu cateva luni in urma ne-a claxonat un roman de ne-a innebunit, ca de ce ii blocam trecerea? Cat avea sa ne astepte, maximum un minut!". In imobilul din strada Berzei, colt cu stirbei Voda, a fost petrecere in ultimele zile. Multe cutii cu bomboane fine, romanesti, si bere straina, la sticle de plastic. "Ce va spuneam? obrazul subtire cu bani se tine. Astazi vad ca nu sunt cutii cu whisky, dar sa stiti ca de obicei beau Johnny Walker. si mananca multe torturi si prajituri, sunt pline gunoaiele lor cu chestii din astea... cutii pentru mancare semipreparata, ma rog. Da' vedeti ca sunt lacomi? Pai cum sa mananci atata ciocolata deodata?!..." In timp ce echipa "Cantonului 1" cara europubelele, Vasile Costel face o paralela cu ceea ce se intampla in alte zone ale capitalei: "La blocuri, toate asociatiile au europubele. Sunt grele, sunt pline cu coji de cartofi si varza. Da' sa stiti ca la bogati avem mai multe probleme decat la saraci. De pilda, acum vreo doi ani un echipaj care se ocupa de casele din Chitila, unde de sunt foarte multe VIP-uri, a gasit la poarta unui consilier general sapte saci cu - ma scuzati - cacat. Adica un consilier general al orasului si-a desertat haznaua cu galeata in saci, ca sa ii duca gunoiera, s-a zgarcit sa plateasca vidanja. Alta-data, unii pe care scria REBU au furat din casa lui Mircea Geoana. Dupa cateva ore s-a lamurit ca nu erau de la noi, erau hoti imbracati in salopete REBU." In timp ce echipajul desarta gunoaiele la capatul strazii Berzei, o blonda placuta iese din-tr-o curte. Herbai o vede si face din cap un fel de "aha, las' ca stim noi". Blonda se urca intr-un Opel si demareaza. "Fata asta se ia de noi mereu. Ba ca ii blocam masina, ba ca facem galagie dimineata - gaseste ea ceva. Ma mir ca astazi nu a zis nimic! Este de la Ministerul de Interne". "De unde stiti ca e chiar de la Interne?" "Pai, nu v-am spus? Noi stim tot!".
Gunoierul prezidential nu are voie sa vorbeasca langa tomberoane
Exista trei gunoiere la REBU care au statut special. Una strange gunoiul de la Palatul Cotroceni, a doua de la Palatul Victoria si a treia strange gunoiul de la ambasade si de la corpurile diplomatice. Adica multa hartie, cum spune Vasile Tudose, seful echipei care se ocupa de Cotroceni. Acesta lucreaza in bransa de 33 de ani si, pentru a ajunge la nivel prezidential, a fost puricat in amanunt de SPP. "La Cotroceni lucrez de vreo doi ani, de cand a fost scoasa echipa precedenta. intr-o zi au uitat sa ia gunoiul de la presedentie si a iesit scandal mare. Lucrurile sunt foarte clare acolo: mergem la poarta, suntem verificati pe liste, un om cauta pe sub masina, in cabina, apoi suntem insotiti la cele opt tomberoane, le golim si plecam. Nu avem voie sa scoatem nici un cuvant", explica militareste Tudose.
GLOBALIZARE... in stil european Intrebare: Care este cea mai adevarata definitie a globalizarii?
Raspuns: Moartea printesei Diana!
Intrebare: Cum asa ????
Raspuns: O printesa engleza cu un amant egiptean are un accident intr-un Tunel francez intr-o masina germana cu motor olandez, condusa de un belgian, beat cu wiskey scotian, urmarita fiind indeaproape de paparazzi italieni pe motociclete japoneze. Printesa era tratata de un
doctor american cu medicamente braziliene. Si chestia asta iti este trimisa de un roman care foloseste tehnologia lu'Bill Gates, iar tu o citesti pe o clona de IBM care folosesc chipuri taivaneze, cu monitor corean, asamblate de muncitori din Bangladesh intr-o fabrica din Singapore, transportata cu vapoare din india, si descarcata de sicilieni in porturi, trasportata din nou in camioane conduse de soferi mexicani si in final vanduta tie de evrei. Asta inseamna globalizare !? Adaugat de ELFA (27 ani) - Bucuresti - 23.01.2004
Dilema nationala: am integrat porcul. Cum il mai taiem? Tema de meditatie, in prag de Ignat: Romania se pregateste sa se integreze in UE. Cu porcul de Craciun sau fara? Se va integra oare porcul inaintea romanilor? Ori ramanem in afara UE, cu porcii nostri cu tot? Iata un subiect cat se poate de serios, ce poate fi dezbatut cu argumente economice, politice, etno-culturale si, de ce nu, istorice. Ceea ce s-a si intimplat : capitolul de negociere la porc a fost deschis si s-a si incheiat cu concluzii dintre cele mai ingrijoratoare : Oare pune la cale Uniunea Europeana un atentat la « Pomana porcului ». Si daca da, ce-i de facut ?
Asta si-a si propus seminarul stiintific – Porkshop – cu tematica “Povestea porcului: teze si antiteze”, gazduit simbata, 14 decembrie, de Sala Ronda a Teatrului National. Povestea postmoderna a porcului, pentru ca, in fond, ce subiect poate fi mai postmodern decat “porcul – capitol de negociere cu UE”. Prof dr. Alfred Bulai, «patronul» intrunirii, a ridicat primul capacul de pe ceaun, prevenind asistenta ca, dincolo de crapelnita, povestea porcului integrat priveste deopotriva spiritul omenesc si « starea natiunii ».
Despre asta, dar si despre hermeneutica unei crime rituale atat de draga, din totdeauna, romanilor, au discutat oameni seriosi, savanti si profesori, raspunzand invitatiei organizatorilor: Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Academia Catavencu si publicatia B-24-FUN. Prezentam cateva idei desprinse din dezbateri, pentru a intelege cat de strans legata e soarta porcului de viitorul Romaniei.
Argumente
Romania este o tara unica in Europa, prin specificul “porcului de batatura”, concept cu acoperire practica fenomenala. Din cele cinci milioane de ramatori din Romania (daca cifra e exacta) 800.000 sunt crescuti in combinate, in vreme ce 4,2 milioane, pe langa casa omului. Acest specific atrage atentia Europei asupra noastra si ne impune alinierea la reglementari care-i cam sperie pe romani. Ni se cere sa nu mai vaccinam godacii impotriva pestei, daca vrem sa ni se permita a exporta vreo felie de sorici catre vest. Si ni se recomanda imperativ sa-i sacrificam cu mila, sa-i eutanasiem.
Ei bine, taranii, care au salvat cu votul lor Constitutia fara de care n-am avea ce sa cautam in UE, nu nu sunt deloc incantati cand e vorba de ce-au ei mai scump in batatura. Daca, in fond, spun specialistii, populatia rurala a spus fara rezerve, la referendum, « da » pentru ca nu avea habar ce voteaza, cu totul altfel stau lucrurile cand in joc se afla nici mai mult, nici mai putin decat “pomana porcului”, fundament al traditiilor hibernale.
In subtext, vom vedea, miza majora a acestui “capitol de negociere” este intrarea taranului roman in Europa, cu porc cu tot. Interesul pentru acest subiect este demonstrat de Agentia de Monitorizare a Presei. Intr-un studiu realizat pe ultimele zile ale anului trecut, raportul dintre articolele ce vizau integrarea europeana si cele ce privesc lucrurile legate indeobste de momentul “Ignat” este de 49% la 51%.
Fundamente istorice
Rostul porcului in economia societatii romanesti isi are obarsia in anii intunecati ai Evului Mediu timpuriu, vremea navalirilor tatare. Cand se aprindeau focuri pe deal si batea clopotul, taranul isi lua copilul in copaie si se ascundea in padure. Daca avea ragaz, tragea si vaca de capastru. Daca nu, nu. Porcul, insa, niciodata n-a fost in primejdie, in fata pradatorilor. Tatarii musulmani nu numai ca nu-l luau “prada de razboi”, cum se intampla cu celelalte lighioane, dar nici nu-i varsau sangele si nici macar in fata ochilor nu sufereau sa-l aiba. Iar ramatorul supravietuia cu niscai jir si ghinda, astepandu-si blajin stapanii sa se intoarca din bejanie. Drept pentru care nu ni se pare deplasat sa spunem “Porcul, frate cu romanul” – sa nu se supere poetul...
Prin traditie nelipsit de pe masa de Craciun, atat de divers si de bine cum stiu romanii sa-l gateasca – aici maestrul Radu Anton Roman avea sa ne cutreiere deopotriva imaginatia si sucurile gastrice (o intreaga asistenta a secretat copios cand a rostit “Cantarea porcului”) – ramatorul a cunoscut un moment de panica in perioada comunista. Porcul industrial l-a ajutat pe Ceausescu sa plateasca datoria externa, iar porcul de ograda a cam suferit de foame, odata cu rationalizarea granelor.
Argumente economice
Ne amintim de anii ’80. Obsesia mancarii. Pulpa de porc era valuta curata. Rivaliza cu un pestisor dolofan sau cu un cartus de Kent. Cu fruntea sus te duceai la doctor si la avocat cu caltabosul in puga de-un leu si-ti pupa mana. Trufanda. Dupa ’89, efectivul de porcine s-a imputinat de patru ori si a urmat ofensiva porcului de import, moment magistral comentat de directorul general al “Angst”, Sorin Minea. “Economia porcului” ne-a cam lamurit de ce soriciul romanesc nu e dorit pe galantarele vestice, de ce supraproductia e subventionata de statele occidentale, in vreme ce statul roman subventioneaza subproductia.
Porcul domestic a ramas in orizontul auto-suficientei, scapand din circuitul economiei de piata. Inainte de ’89, taranul mai cu stare crestea un patruped pentru sine, unul pentru rudele hamesite de la oras, care se temeau ca naiba de amenintarea “cetatene de la bloc, taie p... in loc de porc” iar unul devenea subiect de comert. Acum nu mai renteaza. Porcul romanesc e de doua ori mai scump decat porcul nemtesc si n-are nici un motiv sa se creada mai bun decat el. Nici noi n-avem motive sa-l credem astfel, cu atat mai mult cu cat – acelasi Sorin Minea ne lamureste – porcul european, spre deosebire de cel balcanic, moare fara dureri si impacat cu sine, iar carnea lui este mai putin toxica.
Iata un argument practic in favoarea eutanasierii – gustul bun si teama de o digestie mizerabila te indeamna sa-i dai un hap ori macar o lopata-n cap, pe nepregatite, inainte sa-i iei gatul. Sunt recomandate, insa, metode stiintifice. Nu cum a facut gospodarul care l-a adormit – suflet milos – cu cloroform, iar la pomana porcului cloroformul si-a facut efectul si asupra oaspetilor...
Ei, dac-ar sti bietul animal cate legi se invart in jurul lui, cate interese de stat sau de grup, cate spagi se dau pentru o scutire de taxe vamale la import, probabil ca s-ar sinucide, nemaiintelegand in ce lume traieste. Cineva ar trebui sa-i spuna si lui, c-ar pricepe poate: pe scara inteligentei, se afirma ca e pe locul trei in regnul animal, dupa maimuta si balena, mult inaintea cainelui.
O dilema politic - culturala
Dar cineva ar trebui sa-i spuna in mod coerent si stapanului sau, taranul, ce vrea Uniunea Europeana de la el. Ei, aici e-aici. Impreuna cu profesorul Vintila Mihailescu am descoperit conflictul dintre porcul real si porcul legal, conflict ce da seama despre contradictiile intre Romania legala si Romania reala. Aici e schepsisul fabulei: in toata povestea asta, porcul nu e decat pretext. Actorii suntem noi.
Constructia logica a profesorului Mihailescu, altminteri imbatabila, e greu « digerabila » pentru cei putin obisnuiti cu terminologia de specialitate. De aceea, imi voi permite sa o rezum si sa o « traduc ». In jurul porcului se coace conflictul intre convingeri (idealurile si valorile impartasite de populatie) si conventii (impuse de norme, reguli, angajamente). Convingerile pot fi sfidate de conventii, daca acestea din urma nu sunt transparente.
Fara indoiala, negocierile de aderare la UE, nu numai cele purtate in jurul blajinului animal domestic, dar si altele, mult mai aspre, vor schimba, in timp, convingerile. Dar schimbarea, pentru a fi functionala si non-conflictuala, e musai sa fie transparenta. Dar asta nu mai e treaba functionarilor europeni. Ei nu dialogheaza cu badea Vasile, ci cu Guvernul Romaniei. Daca guvernul nu e in stare sa explice, convingator si fara echivoc, ratiunile, metodologia si efectele schimbarilor, atunci badea Vasile nu va intelege din toata tarasenia decit ca UE atenteaza flagrant la pomana porcului si la toate traditiile noastre romanesti din jurul acestui eveniment.
Normele privind obligativitatea implantarii cipurilor in corpul animalelor de rasa, pentru ca acestea sa fie identificate, au fost explicate boborului aidoma celor ce privesc taierea porcului : intr-o maniera timpita, neeleganta si ineficienta. In loc sa li se explice oamenilor suferintele fizice si psihice (nu e gluma) aduse manjilor de rasa prin marcarea lor cu fierul rosu, practica inca actuala, s-a creat curentul de opinie ca vor fi monitorizati prin satelit magarusii de la cotiga, pe banii taranului. Si-odata ce i-ai bagat taranului asa traznaie in cap, e greu sa i-o mai scoti.
Ori, contextul in care se pregatesc asemenea schimbari (perceperea coruptiei ca fenomen structural, neincrederea in institutii, absenta strategiilor pe termen lung) si lipsa transparentei autoritatilor nu pot genera alta reactie de masa decat boicotarea institutiei, adica recursul la solutii alternative. Mai pe romaneste, ruptura dintre tara legala si tara reala. Si nu Uniunea Europeana va fi de vina ca romanii isi vor insusi conventiile fara a impartasi si convingerile, ci chiar mediatorii imperativelor comunitare, cei raspunzatori de « starea natiunii ».
Ce ne-a lipsit
Cu siguranta, dezbaterea ar fi fost completa daca n-ar fi absentat, motivat ce-i drept, profesorul Adrian Miroiu, care urma sa dea seama despre «Statutul moral al porcului» (magnific titlu de prelegere, deloc nepotrivit unui specialist in teorii ale alegerii rationale, care ne-a invatat « Ce nu e e existenta » si « Metafizica lumilor posibile ») o tema ce-ar fi vorbit, fara indoiala, despre statutul moral al oamenilor dezbracati de sorici.
Iar spiritele s-ar fi incins la rosu daca dr. Lena Stan, de la Universite de Montreal, ar fi venit sa aduca in discutie « Antropologia porcului », spunindu-ne despre cum e vazut porcul in lume. In prag de Ignat, am fi auzit despre doamnele care ies pe strada cu porci de companie, care dorm cu ei in pat si-i parfumeaza cu « miss Dior ». Si despre visurile vitejilor porcusori narcomani ce poarta uniforma politiei franceze – Brigada Antidrog – si descopera cocaina pe aeroportul Lille. Chiar asa, oare ce-o visa un porc drogat ?
Happy end
Conceptele au fost digerate, la finele discutiilor, laolalta cu porcarii minunat gatite si oparite cu tuica si vin fiert, la Laptaria Enache. Maestri de ceremonii : Ioan T. Morat (Academia Catavencu) si Razvan Cucui (Bucataria pentru toti), care au dat raspuns intrebarii : « Un’ te duci tu, porcule ? »
Niscaiva musafiri, ce-au zabovit dupa savarsirea Pomenei porcului, au fost ravasiti de un Bregovici ce s-a auzit atunci, in Laptarie, atit de miraculos incit a fugarit gindurile de la chestiunile prea lumesti ce-au facut obiectul acestui rezumat, catre reprezentari metafizice, neinchipuit de frumoase. Pentru asta, ii multumesc.
Valentin Zaschievici, ( Anchete.ro ) Adaugat de Umor.ro (0 ani) - Rm. Valcea - 15.12.2003
